În
perioada 2-16 mai, Casa de Cultură din Ulldecona găzduiește o nouă
expoziție intitulată Sawabona, sub semnătura echipei Romanian Handmade Team și a curatoarei-manager de proiect, Laura Catalina Dragomir.
Nu
este întâmplător că artistele, pe care publicul deja le cunoaște de la
alte expoziții organizate în ultimii doi ani în Ulldecona, au ales
termenul de Sawabona pentru a-și intitula colecția. Articolele de
îmbrăcăminte cât și accesoriile sunt inspirate din cultura africană, iar
Sawabona, se traduce din Zulu prin „eu te respect, te valorez. Ești
important pentru mine”.
Recuperarea
tradiției devine expresia naturală a unei alegeri, deschiderea spre
alte culturi transformându-se într-o formă de-a avea încredere în
umanitate.
Tradițiile
africane văzute prin prisma occidentalilor au făcut dificilă
înțelegerea semnificației reale a măștilor. Începând cu comercianții de
sclavi din secolul al XV-lea până în epoca colonială, Africa a fost
supusă unei exploatări severe de către vest. Până la sfârșitul secolului
al XIX-lea, când călătorii europeni au venit să exploreze continentul,
atitudinea acestora a fost ferm închisă și superioară astfel încât
observațiile timpurii ale măștilor africane ale occidentalilor au fost
preponderent de genul: „grimase oribile, urâte, simboluri diavolești”,
reflexie a imensei superficialități cu care europenii au interpretat
rolul măștilor africane.
Richard Andree a fost unul dintre primii
etnografi care au obținut o perspectivă informată asupra frumuseții și
valorii măștilor africane, în anii 1890, iar munca sa a ajutat la
modificarea unor percepții părtinitoare. De asemenea, pictorii de
avangardă din Europa, precum Picasso și Modigliani, au început să
descopere aceste măști în colecțiile muzeelor etnografice și le-au
folosit ca modele pentru propriile formulări expresioniste în pictură și
sculptură.
Occidentalul
persistă în a vedea măștile africane ca simple obiecte curioase și
imaginative, ideale pentru agățat pe un perete. Africanul nu își
consideră măștile ca o formă de artă. În majoritatea culturilor tribale
în care se fac ritualuri și se dansează mascat, nu se pune deloc
problema artei. O mască, pentru africani, este un instrument de ritual,
iar fără costum, dansator, muzică, adunare a tribului și loc sacru, o
mască nu are sens.
Aceeași calitate interconectată face parte din
modul african de a-și vedea lumea. Acea lume este bine ordonată și
integrata în natură, spre deosebire de culturile extrem de
individualiste din vest. Arta africanului este folosită în obiecte de zi
cu zi, precum ceramică și haine, și nu se găsește în muzee.
Andreas
Lommel a scris „Statuetele înfățișează strămoșii, măștile reprezintă
spiritele strămoșilor morți, iar artele decorative repetă aceleași
motive iar și iar”. Africanul trăiește un mod de viață mai integrat, iar
spiritualitatea este o parte obișnuită a acestuia, orchestrată de acte
rituale.
Noi europenii, suntem extrem de preocupați de
individualitatea și drepturile noastre personale; africanul este mai
tradițional și preocupat de drepturile comunității;
De exemplu,
anumiți oameni din țara Nigerului nu au un cuvânt pentru religie –
aceasta există atât de intim în viața lor încât gândul separat despre ea
nu există. Spre deosebire de europeni, care încearcă să controleze
natura, africanii sunt în conexiune armonioasa cu natura și una cu ea.
Prin
ritualuri, mituri și măști, africanul interacționează cu natura, în
timp ce occidentalul o contemplă ca frumusețe. Cultura africana este
animista: africanul crede ca totul în natură are o putere în interior,
că totul, chiar și obiectele neînsuflețite poseda un suflet. Așadar,
măștile la ei nu erau doar simbolice; erau un fel de „capcane” care
„prindeau” sufletul, în beneficiul celor vii.
Interconexiunea
armonioasă dintre african, comunitatea și mediul său face ca masca să
fie un element necesar al vieții spirituale, deoarece aduce aceste
elemente mai aproape, la vedere. De aceea arta africana, pe noi
europenii, continua sa ne frapeze, să ne scoată din blocajele și
tabuurile noastre mentale.
“La Casa de la Cultura de Ulldecona
acoge una nueva exposición titulada Sawabona, firmada por el Romanian
Handmade Team y la comisaria-directora de proyectos, Laura Catalina
Dragomir.
Las artistas, a las que el público ya conoce por
otras exposiciones organizadas en los dos últimos años en Ulldecona, han
elegido el término Sawabona para denominar su colección. La
ropa y los accesorios están inspirados en la cultura africana, y
Sawabona traduce del zulú como “Te respeto, te valoro, eres importante
para mí”.
La recuperación de la tradición se convierte en la
expresión natural de una elección, la apertura a otras culturas se
convierte en una forma de confianza en la humanidad.”
articol aparut in revista Robarna:
https://robarna.com/expozitie-de-arta-vestimentara-de-inspiratie-africana-la-ulldecona-barcelona/
.jpeg)
.jpg)
